Halucinogene si disociative
Droguri halucinogene: mescalina, LSD şi ciupercile halucinogene
Mescalina, LSD şi ciupercile sunt stupefiante care provoacă halucinaţii - adică distorsionări puternice ale felului în care o persoană percepe realitatea. Consumatorul de halucinogene vede, aude şi simte lucruri care par reale dar care de fapt nu există. Unele dintre aceste substanţe, ca de exemplu LSD, pot provoca şi rapide schimbări de dispoziţie (ex.: consumatorul trece în scurt timp de la o stare bucurie la o stare de furie). Halucinogenele nu creează dependenţă fizică, dar duc la toleranţă: aceeaşi substanţă, folosită la câteva zile după ce a fost încercată prima oară, nu mai are aceleaşi efecte de aceeaşi intensitate sau nu mai are nici un efect. De aceea doza de substanţe halucinogene trebuie să crească de la un consum la altul. Oamenii au folosit substanţe cu proprietăţi halucinogene timp de mii de ani, mai ales în ritualuri religioase sau războinice, pentru a provoca "viziuni" şi alte experienţe considerate mistice.
LSD (acid lisergic dietilamid, acid, timbru, microdot, zahăr, soare galben, LSD-25) este un produs chimic care a fost sintetizat pentru prima oară în 1938 de către Albert Hofmann - un chimist care lucra pentru compania elveţiană de farmaceutice Sandoz şi care, de fapt, căuta să obţină un produs care să stimuleze activitatea sangvină.
Consum.
LSD este iniţial produs sub formă de cristale, care ulterior sunt zdrobite şi transformate în pudră. Din pudra de LSD (amestecată cu alte substanţe cu rol de liant) sunt produse pastile numite "micropuncte" sau mici pătrate gelatinoase ("ochiuri de geam"). Cel mai adesea însa, LSD este dizolvat, diluat şi aplicat pe mici pătrate din hârtie perforată şi colorată ("timbre"). Pastilele se administrează oral, iar timbrele se lipesc pe piele sau se ţin sub limbă.
Există mai multe feluri de LSD (în diverse compoziţii), conţinând de cele mai multe ori şi alte substanţe cum ar fi amfetaminele, ecstasy sau stricnina. Compoziţia LSD influenţează şi efectul pe care drogul îl va avea asupra utilizatorului.
Reacţia toxică specifică halucinogenelor se numeşte trip (engl. excursie, călătorie). "Călătoria" se instalează cu o stare de anxietate, un senzaţie slabă de energie în corp sau pur şi simplu cu un sentiment că lucrurile sunt altfel decât de obicei. Pe măsură ce efectul drogului se intensifică, pot apărea şi modificări ale percepţiei (vizual, auditiv etc.), modificări bruşte ale emoţiilor (trecere de la fericire la frică, furie, iritare etc.) sau paranoia. Nu se poate spune că există efecte standard ale utilizării acizilor. Efectele depind de personalitatea utilizatorului şi de context (doză, ambient, mod de administrare). Orice utilizator de LSD trebuie de aceea să fie pregătit să înfrunte cele mai neaşteptate efecte psihologice (unele dintre ele pot fi înspăimântătoare); în acest caz se vorbeşte despre bad trip (engl.). Efectele LSD pot dura între 4 şi 12 ore, dar uneori se pot prelungi la câteva zile sau luni. Substanţele halucinogene (inclusiv LSD) sunt liposolubile, adică rămân pentru un timp în ţesutul adipos al organismului. Unii utilizatori declară că au retrăit aceleaşi senzaţii din timpul "călătoriei" chiar şi la câteva luni după ce consumaseră ultima oară un produs halucinogen.
Utilizarea îndelungată a acizilor poate duce la psihoze, iar persoanele cu un psihic slab pot suferi afecţiuni psihice ireparabile.
Efecte fiziologice pe termen scurt
Ameţeală, slăbiciune, somnolenţă
Greaţă
Sinestezie (senzaţia de a "mirosi/vedea" sunete, de a "auzi/mirosi" culori)
Eliberarea de stres prin râs sau plâns
Halucinaţii vizuale
Repetarea unor percepţii mai vechi
Hipervigilenţă şi hiperactivitate musculară reflexă
Hipertensiune şi hipotermie
Transpiraţie şi tremur
Contracţii ale uterului.
Efecte psihologice pe termen scurt
Confuzii de percepţie şi cognitive
Imposibilitatea de a îndeplini sarcini de rutină
Pierderea percepţiei timpului
Dificultate în distingerea diferenţelor dintre ficţiune şi realitate
Senzaţii intense şi imagini de beatitudine
Atacuri de panică
Schimbări de dispoziţie
Abuzul de LSD. Utilizarea frecventă de LSD poate duce la apariţia spasmului laringelui, a crizelor de hipertensiune arterială, a convulsiilor, dar şi a riscului de sinucidere. În cazul supradozei de LSD şi de alte halucinogene, utilizatorul suferă puternice alterări ale percepţiei asupra mediului înconjurător. Aceste alterări pot împinge consumatorul la acţiuni necontrolate care duc de multe ori la accidente în urma cărora survine moartea. În afară de comportamentul autodistructiv, supradoza de halucinogene poate provoca : creşterea temperaturii corpului, hemoragie, comă.
Mescalina
În 1897, chimistul german Arthur Heffter a izolat şi extras substanţa numită mescalină din peyote - un cactus care creşte mai ales în Mexic şi care, cu sute de ani în urmă, era consumat de către azteci, fiind considerat plantă sacră. In anii '50, psihiatrii Osmond, Smythies şi Hoffer au studiat mecanismele biologice ale schizofreniei provocând pacienţilor lor psihoze în mod experimental, prin utilizarea mescalinei. Mescalina poate fi atât extrasă din peyote cât şi produsă în mod sintetic.
Consum. Mescalina sintetică este de obicei ingerată sub formă de pudră (albă sau colorată), de pastile sau de lichid. Mescalina naturală este comercializată de obicei sub forma de capsule, poate fi mestecată sau fumată.
Efecte fizice. Dilatarea pupilelor, creşterea temperaturii corpului, destinderea muşchilor, greaţă, vomă.
Efecte psihologice. Euforie, "încrucişarea" percepţiilor, halucinaţii vizuale (figuri geometrice, linii, culori etc.), tulburări de concentrare şi diminuarea memoriei de scurtă durată.
Ciupercile halucinogene ("ciuperci magice")
Ciupercile halucinogene sunt produse naturale. Există foarte multe specii de ciuperci care conţin substanţe active cu efect psihedelic.
Consum şi efecte. Ciupercile halucinogene sunt în general culese, uscate şi sunt ingerate sau fumate. Efectele consumului de ciuperci sunt asemănătoare cu cele ale utilizării de LSD, dar sunt de mai scurtă durată.
Ciupercile nu creează dependenţă fizică sau psihologică, dar consumul îndelungat poate duce la toleranţă (aceeaşi cantitate de ciuperci nu mai provoacă efecte la fel de intense). Din cauza toleranţei, consumatorul îşi creşte doza şi în astfel de momente poate suferi o intoxicaţie manifestată prin: greaţă, vomă, sentimente puternice de anxietate, viziuni înspăimântătoare şi traumatice. Din cauza efectelor pe care le produc ciupercile, este recomandat ca sub influenţa lor utilizatorii: să nu întreprindă activităţi care necesită atenţie şi concentrare (ex.: şofat); să nu le combine cu alte droguri; să nu utilizeze ciuperci dacă au probleme psihologice (ex.: depresie) sau dacă au în familie cazuri de boli mentale.
Droguri disociative: PCP şi ketamina
PCP şi ketamina fost iniţial dezvoltate în industria farmaceutică ca şi anestezice de utilizat în activitatea medicală. Cele două substanţe au proprietatea de a întrerupe legătura naturală dintre simţuri şi procese psihologice (ex.: memorie) şi de a provoca consumatorului sentimentul de detaşare de mediul înconjurător şi de propria persoană (acest din urmă efect este diferit de halucinaţii).
PCP (fenciclidină) este o substanţă sintetică cu efect disociativ - induce senzaţia de desprindere de propria persoană. PCP este adesea adăugată altor substanţe pentru a le spori efectele şi, întrucât se poate fabrica într-o mare varietate de forme, este de obicei vândută ca fiind orice altceva (cocaină, LSD etc.)
La fel ca şi ketamina, PCP este un anestezic pentru animale dar nu a fost aprobat niciodată pentru utilizare în medicina umană - în special datorită efectelor secundare pe care le-a generat în timpul experimentelor: delirium, agitaţie puternică.
Consum. În anii '60, PCP era folosit mai ales sub formă de pastile, dar utilizatorii au renunţat repede la el din cauza încetinelii cu care îşi făcea efectul şi a comportamentului violent pe care îl manifestau unii consumatori în urma administrării. În anii '70 a apărut PCP praf (denumit şi "ozon") care de obicei se amesteca cu marijuana, tutun sau chiar cu pătrunjel şi apoi se fuma. Pudra de PCP se poate şi priza, efectul apărând mult mai rapid (drogul trece prin mucoasa nazală direct în vasele de sânge şi de acolo la creier) şi mai puternic. În forma de pastile, PCP poate fi înghiţit sau mestecat. (http://www.5pm.ro/content.php?id=32)
Ketamina
Formula chimica : C13H16ClNO
Masa moleculara : 237.73
Punct de topire (al clorhidratului) : 262-263° C
Ketamina este un anestezic disociativ sintetizat in anii ’60 folosit cel mai des in medicina veterinara. Desi nu este folosita des in scop medical pe oameni datorita episoadelor psihedelice induse pacientilor, isi gaseste totusi o utilizare in anumite operatii datorita faptului ca nu inhiba circulatia/sistemul respirator.
In scop recreational este prizata sub forma de pulbere alba iar pentru scopuri terapeutice sau psihedelice este administrata intramuscular.
Efectele variaza (la doze mici) de la “gandire visatoare”,”neindemanatic”,”miscari robotizate”,cateodata “sentimente erotice”,sociabilitate crescuta, si o oarecare simt al “vederii lumii intr-un mod diferit” pana la (doze mari) greata , mobilitate redusa , disociere completa , accesarea unor realitati diferite, NDE(Near death experiences),viziuni impresionante,inconstienta.
Ketamina este de asemenea cunoscuta ca fiind unul din PUTINELE droguri psihedelice care produce o dependenta psihica, si nu sunt iesiti din comun consumatorii care o folosesc mai mult de 1 data / zi .
Cristalizarea se produce ca in imaginea de mai sus (este doar 1 din metode)
1 seringa (5-10ml)2 farfurii plate sunt necesare si bineinteles un cuptor cu microunde.
Ketamina este pusa pe o farfurie care OBLIGATORIU trebuie acoperita cu cealalta (altfel riscati sa se imprastie toata)
3-12 minute la microunde (in general dupa 3 minute se cristalizeaza aprox 5 ml , pentru fiecare 5 ml adaugati inca 3 minute) dureaza procesul si este bine ca intre farfurii sa aveti un obiect mic care sa le desparta astfel incat sa nu fie suprapuse exact si sa aibe un punct prin care aburul sa poata iesi.
Dupa ce observati ca nu mai exista lichid folositi o spatula, card , lingura pentru a razui cristalele de ketamina pe o foaie de revista (lucioasa) sau direct intr-un recipient.
Presati-le pentru a crea o pudra fina gata pentru prizat.
(Deasemeni metoda mai simpla dar “lenta” este aceea de a folosi o tava foarte alungita pusa pe calorifer pana dimineata. Cristalizare lenta si oarecum mai eficienta dpdv al cantitatii obtinute.)
Dozaj
In functie de concentratie , forma de administrare,etc dozele recreationale se extind de la 30 – 300 mg.
In cazul prizarii dozajul este urmatorul :
Doza usoara 15-30mg
Doza medie 30-75mg
Doza puternica 60-125mg
K-hole 100-250mg
Efectele apar in 1-15 minute
Dureaza timp de : 45-60 minute
Efectele de dupa dureaza : 1–3 ore
In cazul injectarii IM :
Doza mica 15-30mg
Doza medie 25-50mg
Doza puternica 40-100mg
K-hole 60-125mg
Efect anestezic(inconstienta) 100-200mg.
Efectele apar dupa : 1 -5 minute
Dureaza timp de : 30-60 minute
Efectele de dupa : 2-4 ore
Pret
Pe piata romaneasca diverse sortimente de ketamina sunt vandute la preturi diferite in functie de persoana de la care este cumparata. Pretul mediu al strazii pentru 1g de ketamina cristalizata este de aprox 60-80 RON in functie de calitate. Sunt foarte multi medici veterinari care vand la preturi mult mai mici flacoane de ketamina la preturi de aprox. 50 RON , flacoane din care se pot obtine 1-2g de ketamina cristalizata. Datorita furturilor tot mai dese din spital pretul variaza intre 50 RON si 80 RON g cristalizat si 60 RON-200 RON flaconul de ketamina.
Legislatie
Ketamina este o substanta de gradul III (neverificat) iar posesia ei este considerata ilegala (fara reteta/aviz de medic). Pedepsele duc de la amenda la inchisoare(cert este ca pedepsele nu sunt asa de drastice ca in cazul substantelor de gradul II / I dar trebuie luate foarte bine in considerare)
Argou
Substanta : K , Special K , Ketaset , Ketalar , Vitamina K , Lady K , Chei , Cheite
Experienta : Trip , K-ing , K-hole
Lista efectelor ce pot aparea in urma consumului de Ketamina.
Pozitive
Stare de “high” mental si fizic placuta.
Energie.
Euforie.
Senzatie de calm si armonie.
Experiente spirituale cu inteles.
Simt crescut de “legatura” cu lumea (fiinte sau obiecte)
Neutre
Distorsiunea sau pierderea perceptiilor senzoriale.
Halucinatii cu ochii deschisi/inchisi.
Disocierea mintii de corp.
Analgezie,amortire.
Ataxie (Pierderea coordinarii miscarilor)
Pierderea perceptiei temporale.
Puls crescut.
Vorbire ingreunata.
Confuzie, dezorientare.
Experiente in afara corpului.
K-Hole , disociere minte-corp foarte intensa.
Negative
Riscul dependentei
Disconfort nazal la prizare
Disconfort la locul injectiei
Gandire dezorganizata
Paranoia si egocentrism
Greata , voma.
Distorsie cateodata infricosatoare a simturilor
Prezinta potential de accidentare (folosite in medii neadecvate)
Depersonalizare
Pierderea cunostintei.
Diverse
Ketamina blocheaza caile nervoase fara o inhibare semnificanta a sistemului respirator sau circulator, deci este un anestezic foarte bun. O supradoza de ketamina va aduce utilizatorul in stare de inconstienta (ca si intr-o sala de operatie , de aceea este folosita ca anestezic)
Ketamina NU ar trebui combinata cu inhibatori ai sistemului respirator, adica alcool,barbiturice sa Valium. Ketamina a fost folosita fara interactii negative cu: LSD , Cannabis , Oxid de azot , DXM si MDMA desi combinatiile nu sunt recomandate din punctul de vedere al “puterii” ketaminei care in general va suprima celelalte droguri.
Utilizatorii neexperimentati vor fii coplesiti de efectele unor doze puternice desi frica care poate aparea este episodica. Nu ar trebui sa fie consumata mancare cu cel putin o ora si jumatate inainte de utilizarea ketaminei si ar trebui sa fie evitata pentru o perioada chiar mai mare. O senzatie ciudata de “singuratate” poate aparea si astfel multi oameni prefera sa fie aproape de preteni/persoane apropiate.
Dependenta
Un subiect destul dezbatut si prost inteles desigur.
Ketamina NU produce dependenta fizica.
Persoanele cu acces zilnic la aceasta substanta (si care o utilizeaza , bineinteles) pot dezvolta o obisnuinta.Este de recomandat ca oamenii sa stabileasca o limita clara inainte de a incerca vreodata aceasta substanta pentru a avea un risc mai mic de dependenta.Prietenii deasemeni actioneaza ca indicatoare pentru momentele in care se “depaseste o limita” , intrebatii din cand in cand ce se mai intampla cu dumneavoastra.
Utilizarea zilnica cauzeaza probleme pe termen lung (dezbatute mai jos).
Majoritatea pericolelor sunt subtile : dependenta psihica,paranoia , egocentrism. Majoritatea persoanelor care au folosit ketamina experimenteaza o noua viziune asupra lumii care pare a fii foarte egocentrica si conspirationista. Anumite persoane incep sa vada anumite coincidente,modele repetitive in jurul lor care pot fii sinistre sau uneori desprinse din romane.
Decesele inregistrate din cauza ketaminei sunt FOARTE rare si majoritatea se datoreaza combinarii acesteia cu alte droguri.
Toate faptele mai sus mentionate reprezinta doar un “aperitiv” care duce la adevarata problema si aceea ce se refera la creierul persoanei care foloseste in mod regulat ketamina. ( http://dimetiltriptamina.blogspot.com/2008/03/ketamina-pro-sau-contra.html)
