Cocaina

ste Este o substanţă stupefiantă care creează o dependenţă puternică, acţionând direct asupra creierului. Cocaina pură a fost extrasă din frunzele plantei coca la mijlocul secolului 19; la începutul secolului 20 era deja folosită ca ingredient în majoritatea produselor farmaceutice destinate tratării diverselor boli. În prezent, deţinerea, utilizarea sau comercializarea cocainei sunt ilegale, cu o singură excepţie: medicii o pot folosi ca anestezic în timpul unor intervenţii chirurgicale la ochi sau la gât.

 

Pe stradă.
Pe stradă, cocaina se vinde în general sub formă de pudră albă, fină sau granulată. Dealerii însă o amestecă cel mai adesea cu diferite alte substanţe inerte (ex.: pudră de talc, zahăr pudră, faină etc.) sau chiar active (amfetamine, substanţe anestezice etc.). Din această cauză, într-o doză de cocaină doar 50 - 60% sunt de cocaină pură, iar efectele şi toxicitatea dozei sunt foarte diferite de cele ale cocainei pure.

Consum.
"Priza" este cea mai des folosită metodă de administrare a cocainei. Trasă pe nas ("prizată"), cocaina este absorbită rapid prin mucoasa nazală provocând cele mai intense şi îndelungate efecte (cu durata de 15 - 30 minute).

Prin mestecarea frunzelor de coca, absorbţia substanţei active se face mai lent, iar efectele nu sunt prea intense dar sunt persistente. Cocaina poate fi de asemenea injectată, această metodă fiind mai rar folosită şi mai periculoasă. Substanţa injectată trece direct în sânge, este total absorbită şi efectele apar într-un timp foarte scurt (10 - 20 minute). Cocaina poate fi şi fumată - tipurile de cocaină care de obicei se fumează fiind denumite freebase şi crack. Ajunsă în plămâni, cocaina se absoarbe foarte repede în sânge, are efecte imediate dar pentru o perioadă scurtă (5 - 10minute).

Rush/Down/Crash.
Prizarea cocainei are un efect foarte rapid. Substanţa ajunge la creier în doar câteva secunde şi provoacă o plăcere scurtă dar intensă (rush, în engleză). Euforia (high în engl.) care urmează după rush dispare în aproximativ 30 de minute, lăsând consumatorul într-o stare de anxietate, depresie şi irascibilitate, aşa numita stare down (engl.) care pe mulţi îi încurajează să mai ia o doză. Din acest motiv prizarea cocainei poate duce foarte uşor la dependenţă. Pentru cei care utilizează cocaina în mod frecvent, starea de rău fizic şi psihic (down) de după administrare devine din ce in ce mai insuportabilă şi generează depresie, stare de epuizare, iritabilitate şi mai ales o dorinţă incontrolabilă de a lua încă o doză de cocaină. Starea ulterioară satisfacerii acestei dorinţe se numeşte crash (engl.)

Efecte imediate.
Cocaina este un anestezic local. Luată în doze mici, cocaina provoacă o stare de euforie, stimulează senzaţiile de percepţie (mai ales auz şi simţ tactil), dă sentimente de putere fizică şi de îmbunătăţire a abilităţilor mentale, înlătură senzaţiile de somn şi foame. În acelaşi timp însă, ea provoacă tahicardie, creşterea temperaturii corpului şi a presiunii arteriale, vasoconstrictie. Efectele psihologice sunt şi ele foarte variate, depinzând de starea de spirit a utilizatorului şi de aşteptările sale legate de consumul de cocaină. O persoană poate simţi doar o simplă stare de agitaţie, în timp ce alta poate dobândi un sentiment de putere absolută.

Efecte pe termen lung.
Cu fiecare nouă doză, consumatorul caută - dar nu reuşeşte - să retrăiască senzaţiile pe care i le-a oferit doza anterioară. Astfel, consumul pe termen lung naşte dependenţă şi provoacă iritabilitate şi schimbări bruşte de dispoziţie, paranoia sau halucinaţii auditive. Consumul în doze din ce în ce mai mari creşte toleranţa consumatorului faţă de starea de high (euforie) dar creşte şi sensibilitatea lui faţă de efectul anestezic al cocainei. În astfel de momente, pot surveni decese accidentale, funcţia anestezică a cocainei putând provoca consumatorului un stop respirator şi de aici un stop cardiac.